1. Branhiile
Branhiile sunt echivalentul plamanilor la pesti. Cand apa trece prin branhii , oxigenul este absorbit iar dioxidul de carbon si amoniu este eliminat . Ele pot extrage peste 80% din oxigenul din apa trecand prin ele. Branhiile ajuta si la regularizarea presiunii din corpul pestelui – procesul de osmoregularizare.Cele doua branhii se afla la nivelul capului, in spatele ochilor.Ele sunt acoperite cu un flaps de os numit operculum.Fiecare branhie este formata dintr-un arc osos si filamente perpendiculare pe arc.Lamelele sunt extensii mici ale filamentelor.
Branhiile sunt organe fragile , succeptibile de a fi afectate de materiile in suspensie sau de paraziti, iar atunci pestele va capta mai putin oxigen.
Dupa o trecere in branhii sangele rosu aprins , bogat in oxigen, iriga corpul, oxigenul va arde substantele energetice din alimente, furnizand energia necesara supravietuirii.Branhiile sanatoase au o culoare rosu aprins, datorita nivelului ridicat de oxigen din vasele de sange de langa branhii si nu se lipesc unele de altele (fara oxigen branhiile vor fii maroni).Ca semne de boala a branhiilor mentionam apatia , stralucirea si frecare.
* Pentru protectia pestilor este recomandat pescarilor sportivi sa evite atingerea lor in timpul manipularii pestelui catre locul unde va fi eliberat.
2. Vezica inotatoare
Vezica inotatoare poate fi bicamerala (la ciprinide), unicamerala, sau poate lipsi.
Majoritatea pestilor ososi au o structura numita vezica de inot sau vezica gazoasa (sac de aer), un organ ca un balon aflat in cavitatea corpului – este localizat in partea dorsala a abdomenului chiar sub rinichi.
Este un organ legat de sistemul digestiv , care se umple mai mult sau mai putin cu gaz favorizand regularizarea plutirii.Pestii golesc vezica cand se scufunda si o umplu cand plutesc.
Pestii care traiesc pe fundul apei au in general o vezica inotatoare redusa sau absenta deoarece inoata destul de rar in plina apa. La unele specii vezica de inot este invelita in grasime.Uneori aceasta este umpluta cu ulei si grasime si nu cu aer.La unele specii de pesti cartilaginosi , la care lipseste vezica de inot , corpul pestilor a suferit o adaptare – ficatul este foarte mare (aproape jumatate din lungimea corpului ) si este umplut cu ulei (care este mai putin dens decat apa).Aceasta modificare a anatomiei interne previne scufundarea la fund a pestilor si le permite sa inoate la orice adaancime cu orice viteza, in timp ce pestii ososi trebuie sa schimbe gradual adancimea din cauza vezicii de inot. Plutirea neprecisa - abilitatea de a ramane nemiscat in apa fara a se ridica sau a se scufunda - reprezinta un aspect important pentru pesti.Aceasta ii permite pestelui sa-si consume energia acumulata, sa scape de pradatori sau sa se imperecheze.Pestii apeleaza la mai multe strategii pentru a plutii in apa.Gazele din sange sunt adunate sau eliminate pentru a controla plutirea la diferite adancimi.
Pe langa cele enumerate mai are si o functie de amplificare si transmitere a sunetelor catre organele auditive interne. Aceasta functie este foarte dezvoltata la ciprinide si la somn, rezultatul fiind un auz mai bine dezvoltat.
3. Oasele Weberiene
Acestea sunt de fapt extensii osoase la nivelul coloanei vertebrale si conectate cu vezica inotatoare.
Vibratiile sunt receptionate de vezica inotatoare si transmise catre creier prin intermediul aparatului Weberian (aceasta serie de oase din spatele capului). La nivelul creierului , aceste vibratii sunt interceptate drept sunete.
Aceasta conexiune face pestii sa auda o gama mult mai larga de frecvente de sunet.
Oasele Weberiene sunt gasite doar la crap ca si peste , bibanul si stiuca ne avand aceste oase, prin urmare au un sistem auditiv mai putin eficace in comparatie cu crapul.
4. Urechea interna
Urechile pestilor sunt interne, fara nici o legatura cu lumea exterioara. Motivul pentru acest lucru este pur si simplu ca nu au nevoie.
Undele sonore calatoresc mult mai bine în apa, în comparatie cu aerul iar acestea sunt receptate de peste.
Vibratiile sunt transmise prin oasele craniului la urechea interna care contine trei canale semicirculare.Aceasta ureche interna functioneaza ca un organ de echilibru dar si ca un organ auditiv.
Pestii aud mult mai bine sunetele joase decat cele inalte.
5. Inima
La fel ca si la oameni este o pompa de sange cu doua camere. La pesti, traseul sangelui fiind insa diferit si anume ca cel ce iese din inima ajunge direct in branhii. Ajungand in branhii la presiune ridicata creste eficacitatea acestora in producerea de oxigen. Sangele calatoreste apoi transportand oxigen catre celelalte organe ale corpului.
Asta este bine de stiut deoarece daca in timpul manipularii pestilor branhiile vor fii avariate, pestele va pierde sange destul de rapid.
Inima este localizata sub branhii intre acestea, traseul sangelui catre ele fiind astfel scurt.
6. Creierul
Creierul pestilor nu este masiv, dar perfect functional pentru nevoile sale, fiind bine dezvoltat pentru prelucrarea informatiilor , cum ar fi mirosul si sunetele.
Creierul este localizat la nivelul capului , intre ochi, fiind protejat de scalp.Creierul controleaza comportamentul voluntar si functiile involuntare al pestilor.Inotul dezordonat sau abcese pe varful capului pot fi indicatii ale unei probleme.
7. Ficatul
Ficatul este responsabil pentru digestie, filtrare si depozitarea glucozei.Acesta se gaseste in partea anterioara a cavitatii corpului si are o culoare rosu – maroniu.
Ficatul produce o serie de enzime care sunt depozitate la nivelul vezicii biliare.Aceste enzime ajuta la descompunerea hranei.Ficatul are rolul de a depozita energia din hrana.
8. Stomacul si intestinele
Pestii rapitori au un stomac capabil sa digere prada ingerata. Pestii cum ar fi crapul si babusca nu au un stomac adevarat ci doar un intestin lung. Acest lucru se datoreaza faptului ca se hranesc mai des decât pestii rapitori si hrana lor naturala are dimensiuni mici. Acest lucru înseamna ca nu au nevoie de un stomac pentru a începe procesul de digestie.
Hrana calatoreste direct in intestin unde este digerata , absorbita si transportate de sânge in ficat sau stocata pentru o utilizare ulterioara. Sistemul digestiv se termina la anus.
Tubul gastro – intestinal este un organ lung , tubular, putin mai mic decat stomacul.Stomacul se afla in partea anterioara a intestinului, in spatele capului si deasupra ficatului.
Orificiul anal se afla in fata aripioarei anale, prin acest orificiu fiind eliminate resturile de hrana care nu au fost digerate.
Vezica urinara este un organ important pentru pesti. La unele specii de pesti , in cazul in care continutul de sare din peste este mai mare decat cel din apa in care vietuieste , pestele va inghiti apa pentru a incerca sa echilibreze concentratia de sare – procesul de osmoza.Ca rezultat al acestui proces , pestele trebuie sa elibereze apa in exces pentru a nu capata formele unui balon.
9. Rinichii
Functia principala a rinichilor este de a actiona ca un filtru si este bine dezvoltata la pestii de apa dulce.Totodata produce si celulele albe din sange.
Pestii au doi rinichi combinati intr-unul singur.Rinichiul posterior se afla sub coloana vertebrala si deasupra vezicii de inot.Rinichiul anterior se afla in fata vezicii de inot.
Rinichii filtreaza sangele si permite pestelui sa scape de toata apa care intra in corp.In cazul in care rinichii sunt afectati de boala sau de poluare nu mai poate scapa in mod eficient de apa si va iesi la suprafata sa ia aer.
10. Splina
Este un organ de un rosu inchis, de obicei, situat în mijlocul pestelui. Rolul splinei este de a produce si depozita celulele rosii din sange.Ajuta la lupta impotriva infectiilor.
11. Vezica biliara
Produce bila, care este secretata în intestin pentru a neutraliza acidul din stomac si, de asemenea, ajuta digerarea grasimilor din hrana. Aceasta este de obicei, stralucitoare galbena sau verde, în functie de culoarea bilei pe care o produce.
Prin spargerea ei, in timpul curatirii pestelui,fierea poate da un gust amar carnii, daca pestele este insuficient spalat.
surse: www.gofishing.co.uk; www.aquarium1.go.ro
|